Studiu de caz: Criticismul junimist: Titu Maiorescu

Bibliografie:
Titu Maiorescu:
 În contra direcţiei de astăzi în cultura română, în Critice, ed. Domnica Filimon, Editura Minerva, 1984, p. 127-135
 Direcţia nouă în poezia şi proza română, ibid., p. 136-187
 Scrierea limbei române, partea IV, în ibid., p. 308-324
 Eminescu şi poeziile sale, ibid.
Despre Junimea
 Iacob Negruzzi, Dicţionarul Junimei, în Amintiri din «Junimea», Scrieri alese, vol. II, BPT, 1970.
 E. Lovinescu: Titu Maiorescu, Editura Minerva, 1972, partea I, cap. XVII, p. 148-172; cap. XX, p. 218-228; partea II, cap. VIII, p. 397-405; cap. XVIII, XIX, p. 486-510
 Z. Ornea, «Junimea» şi jumismul, Editura Eminescu, 1975, cap. Între estetica „legislativă“ şi critica „judecătorească“, p. 382-456; cap. Polemici, p. 585-605; 613-651.

Sarcini de lucru:
1. Descrieţi o şedinţă de-a Junimii din perioada ieşeană.
2. Care au fost principalii adversari ai Junimii?
3. În ce constă teoria „formelor fără fond“?
4. Poate fi aplicată această teorie la realităţile din prezent?
5. Care sînt trăsăturile „noii direcţii“?
6. Menţionaţi cîteva din temele „prelecţiunilor populare“
7. Care sînt domeniile de preocupare ale lui Titu Maiorescu şi care este importanţa spiritului critic junimist pentru cultura română?
Evaluare:
– sintetizarea aspectelor principale ale temei
(2 p.: 0 p. dacă nu este realizat criteriul, 1 p. pentru realizarea parţială a criteriului sau 2 p. pentru realizarea în totalitate a criteriului);
– explicaţii / argumente clare şi convingătoare pentru exprimarea unor puncte de vedere proprii faţă de temă
(2 p., acordate pe aceeaşi scală: 0 p., 1 p. sau 2 p.);
– trimiteri adecvate la sursele din manual sau la sursele folosite în prezentarea colegilor (1 p.: 0 p.; 0,5 p. sau 1 p.);
– originalitate în tratarea temei
(1 p.: 0 p.; 0,5 p. sau 1 p.);
– calitatea redactării
(1 p.: 0 p.; 0,5 p. sau 1 p.).
– 3 p. din oficiu.