Bibliografie
1. Texte literare?
Arthur Rimbaud, Un anotimp în infern. Iluminarile, trad. de Tascu Gheorghiu, 1979?
Antologia poeziei franceze de la Rimbaud pîna azi, editie de Ion Caraion si Ov. S. Crohmalniceanu, BPT, 1974; din vol. I, poezii de Jean Moréas, Albert Samain, Jules Laforgue, Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé, Lautréamont, Arthur Rimbaud.?
Poezia germana moderna. De la Stefan George la Enzesberger, editie de Petre Stoica, BPT, 1967; din vol. I, poezii de Stefan George, Rainer Maria Rilke.
2. Texte critice?
Lidia Bote, Simbolismul românesc, EPL, 1966, cap. „Sugestia“, p. 299-306; „Teoria simbolului“, p. 272-283?
Matei Calinescu, Conceptul modern de poezie: de la romantism la avangarda, Editura Eminescu, 1972, cap. „Sub semnul liricului“, p. 9-19; cap. „Conceptul simbolist de poezie“, p. 127-140?
Marcel Raymond, De la Baudelaire la suprarealism, trad. de Leonid Dimov, 1970, Cartea I. „Refluxul“, p. 101-170.
Sarcini de lucru:
1. Prezinta trasaturile generale ale simbolismului european.
2. Influentele manifestarilor occidentale asupra celor românesti.
3. Arte poetice si autori reprezentativi.
4. Simbolismul în artele vizuale.
5. Genuri si specii literare în care s-a manifestat simbolismul. Exemplificari.
6. Locul simbolismului în cadrul modernismului.
7. Prezentarea simbolismului francez, belgian francofon, german (reprezentanti, opere, teme).
Evaluare:
– sintetizarea aspectelor principale ale temei (2 p.: 0 p. daca nu este realizat criteriul, 1 p. pentru realizarea partiala a criteriului sau 2 p. pentru realizarea în totalitate a criteriului);
– explicatii / argumente clare si convingatoare pentru exprimarea unor puncte de vedere proprii fata de tema (2 p., acordate pe aceeasi scala: 0 p., 1 p. sau 2 p.);
– trimiteri adecvate la sursele din manual sau la sursele folosite în prezentarea colegilor (1 p.: 0 p.; 0,5 p. sau 1 p.);– originalitate în tratarea temei (1 p.: 0 p.; 0,5 p. sau 1 p.);
– calitatea redactarii (1 p.: 0 p.; 0,5 p. sau 1 p.).– 3 p. din oficiu.
joi, 25 martie 2010
marți, 9 martie 2010
Concursul „Să terminăm povestea” ediţia a III-a
Calea 13 Septembrie 13
C.P. 42-37, 050711 Bucureşti
Tel.: 40-21 318.24.16
Fax : 40-21 318.24.17
poşta electronică: ulat@iordan.lingv.ro
www.unilat.org
Uniunea Latină, organizaţie interguvernamentală care reuneşte 37 de state cu limbă naţională sau oficială neolatină, printre care şi Republica Moldova, organizează în colaborare cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării din România şi cu Ministerul Educaţiei şi Tineretului din Republica Moldova concursul internaţional „Sa terminăm povestirea” destinat elevilor de gimnaziu şi de liceu.
Concursul a fost creat de Uniunea Latină în anul 1991 pentru ţările hispanofone membre ale organizaţiei. Începând cu 2007, la iniţiativa Biroului din România al Uniunii Latine, acest concurs a fost extins şi pentru limba română, fiind organizat la Bucureşti şi Chişinău.
Un juriu ales pentru fiecare ţară participantă va alege povestirea câştigătoare. Se va ţine seama de coerenţa textului, de originalitatea, calitatea literară şi limbajul folosit de concurent.
Câştigătorii din fiecare ţară vor beneficia de o călătorie la Roma, cheltuielile de transport şi de sejur fiind suportate de Uniunea Latină.
Bazele concursului
La concurs pot participa elevii din Republica Moldova şi din România având vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani împliniţi în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2010.
Cei care doresc sa participe la concurs vor redacta finalul povestirii „Lecţie deschisă despre scris” de Emil Galaicu Păun.
Continuarea povestirii se va redacta în limba română. Aceasta trebuie să fie originală şi inedită, va fi redactată individual, pe maxim 2 (două) pagini A4, culese la calculator, pe o singură faţă, la interval de două rânduri. Textul pe hârtie şi pe suport electronic se va trimite la Biroul Uniunii Latine.
Se vor trimite 2 exemplare ale povestirii, împreună cu finalul propus de concurent. Fiecare text va fi semnat de concurent, se va indica adresa, numărul de telefon de contact, adresa de email. În cazul minorilor este obligatoriu să se trimită o declaraţie semnată de unul din părinţi sau de tutorele legal, care trebuie să cuprindă datele personale ale acestuia, actul de identitate, precum şi acordul său pentru participarea la concurs a copilului, acest acord însemnând implicit acceptarea regulamentului concursului.
Textele se trimit la sediul fiecărui birou. Pentru România la: Uniunea Latină – Biroul din România, Calea 13 Septembrie 13, 050711 Bucureşti, tel.: 40-21 318.24.16, fax : 40-21 318.24.17, poşta electronică: ulat@lingv.ro, www.unilat.org, pentru Republica Moldova Uniunea Latină – Biroul din Republica Moldova, Str. Sfatul Ţării 18, 2012 Chişinău, tel.: (373 22) 210 761 - fax: (373 22) 210 992, poşta electronică: uniunealatina@mdl.net, www.unilat.org până la data de 15 septembrie 2010. .
Trimiterea originalelor prin poştă electronică nu scuteşte concurenţii de trimiterea unei scrisori de intenţie semnate de aceştia, prin care îşi exprimă dorinţa de a participa la concurs şi faptul că sunt de acord cu regulamentul şi condiţiile concursului. În cazul minorilor această scrisoare va fi trimisă de unul din părinţii concurentului sau de tutorele său legal, în termenii indicaţi în paragraful precedent.
Uniunea Latină nu este răspunzătoare de posibila pierdere sau deteriorare a textelor, nici de eventualele întârzieri sau de alte împrejurări imputabile serviciilor poştale sau unor terţi, care ar putea afecta primirea lucrărilor participante la concurs.
După anunţul public al câştigătorilor, textele nepremiate vor fi distruse, fără a se reclama acest lucru ulterior de către concurenţi. Nu se va coresponda cu semnatarii acestor texte şi nu se va trimite nici o informaţie despre concurs.
Juriul pentru fiecare ţară va fi compus din 3 (trei) membri, unul dintre aceştia fiind un reprezentant al Uniunii Latine. Se va alege din restul membrilor un preşedinte al juriului care să fie o personalitate din lumea artistică şi literară din fiecare ţară participantă. În caz de dezacord votul preşedintelui va fi hotărâtor, putându-se declara concursul nul dacă juriul consideră că nici-o lucrare nu merită să fie premiată. Componenţa juriului nu se va face publică până în ziua acordării premiilor.
Hotărârea juriului va fi fără apel şi se va face publică la 10 octombrie 2010 Uniunea Latină rezervându-şi dreptul să modifice această dată în funcţie de calendarul activităţilor sale. În orice caz hotărârea juriului trebuie sa fie publicată înainte de datele prevăzute pentru călătoria care constituie premiul concursului.
Se va alege un premiant pentru fiecare ţară, care nu poate fi schimbat. Acesta va beneficia de un sejur cultural la Roma în toamna anului 2010. Cheltuielile de transport dus-întors, de sejur (casă şi masă) şi asigurarea medicală vor fi suportate de Uniunea Latină. Juriul naţional va putea acorda şi alte premii.
Autorul povestirii câştigătoare, reprezentat de părinte sau tutore legal, dacă este minor, cedează Uniunii Latine drepturile exclusive asupra reproducerii şi difuzării, comunicării publice şi traducerii în orice limbă a povestirii sale, pentru orice mod de editare, în orice ţară, cu posibilitatea cedării către terţi, pentru durata maximă şi pentru orice modalitate stabilită de legislaţia în vigoare în ţările respective în materie de proprietate intelectuală.
Autorul povestirii câştigătoare se obligă să semneze contractul de editare în termenii stabiliţi de prezentul regulament, în conformitate cu legislaţia în vigoare în fiecare ţară privind proprietatea intelectuală, precum şi contractele şi documentele necesare pentru protecţia drepturilor de exploatare cedate.
Câştigătorul concursului autorizează în mod expres instituţia organizatoare să utilizeze în scopuri publicitare imaginea sa în materiale de prezentare şi în materialele promoţionale pe care aceasta de consideră oportune, precum şi pentru cea mai bună difuzare a lucrării premiate.
Participarea la concurs implică automat totala acceptare, fără nici-o rezervă a acestor condiţii de bază ale concursului, precum şi acordul de a nu retrage lucrarea prezentată în concurs. În eventualitatea oricărui diferend care ar trebui soluţionat pe cale juridică, părţile, renunţând la propria lor legislaţie, se vor supune în mod expres justiţiei române, respectiv moldovene.
Lecţie deschisă despre scris - Emilian GALAICU PĂUN
Marele cartograf are mînă uşoară: desenează în acuarelă pe globul de păpădie — fără a-i frînge tulpiniţa, fără a-i da pe vînt semincioarele — hărţi ale globului pămîntesc — cum arată legenda —, ţinîndu-şi suflarea nu care cumva să provoace stihiile, să modifice relieful — pe harta fizică —, să zburătăcească îngerii — pe harta celestă a norilor —, să tensioneze atmosfera în lume — pe harta politică —, ţările “fiind atît de aproape încît să se vadă-ntre ele, încît să se audă cum latră cîinii, cum cîntă cocoşii dintr-una în cealaltă”. În jurul lui, aşezaţi în cerc ca roza vînturilor, patru călători renumiţi povestesc rînd pe rînd călătoriile lor în Nord, Sud, Est şi Vest, spusele fiecăruia transformîndu-se, sub mîna cartografului, în culoare (pură) şi linie (directorie). Cînd vreunul dintre ei se abate din drum, harta îl urmează cu fidelitate, pînă-n punctul în care, dîndu-şi seama de rătăcirile povestitorului, cartograful strecoară harta fantezistă sub scoarţa terestră a globului de păpădie. O altă hartă răsare încet ca o unghie, cu noiţe cu tot, după ce unghia neagră a căzut demult. În curtea imperială nu creşte decît o singură păpădie; în tot imperiul nu există decît un singur cartograf. “Globul tău e lipsit de viaţă; populează-l”, ordonă împăratul subcerescului. În locul celor patru călători renumiţi, atît de renumiţi încît se confundă cu roza vînturilor, se aşează în cerc ambasadorii imperiului, povestind fiecare despre ţările în care au fost în misiune, spusele lor transformîndu-se în culoare (locală) şi nume (proprii). Vine un moment, însă, cînd fiecare încearcă să exagereze dimensiunile ţărilor în care a reprezentat imperiul subcerescului, să le dea mai multă importanţă, să le supraevalueze resursele materiale şi umane, nu atît din dragoste pentru acestea, cît dintr-un sentiment de autosuficienţă şi mîndrie pentru ţara de origine, astfel că, dacă le-ar urma întocmai descrierile, cartograful ar avea nevoie de un al doilea, ba chiar de un al treilea, al patrulea, al cincilea, al n-ulea glob de păpădie. În curtea imperială nu creşte decît o singură... În tot imperiul nu există decît un singur... Rînd pe rînd, de sub mîna cartografului apar ţări care se uită peste gard în curtea vecinilor şi ţări care se lasă privite prin geamul deschis atunci cînd se pregătesc să se ducă la culcare, ţări deasupra şi ţări pe spate, ţări ca o umbră-n amurg şi ţări ca o umbră în dricul amiezii, ţări ale soarelui-răsare şi ţări ale eclipsei, ţări siameze, frate şi soră, visînd să se întorloace cu alte ţări siameze, soră şi frate, ţări 69, ţări şi ţări. “Globul tău e lipsit de atmosferă, cîrneşte din nas împăratul subcerescului, fă-i-o!” De sub mîna cartografului răsare soarele, urcă pe cer ca un zmeu de hîrtie pînă-n zenit, descreşte în fapt de seară, se preschimbă în umbre, umbrele se trag la faţă...se întunecă... devin una cu noaptea. “Globul tău nu are cer!”, tună împăratul subcerescului. Marele cartograf are mînă uşoară: şterge de pe globul de păpădie, rînd pe rînd, harta sinoptică, harta politică şi harta fizică. “Iată-l!” Împăratul subcerescului nu are nimic în comun cu regele din povestea lui Andersen; el nu crede pe cuvînt. “Nu-l văd, cerul”. “E din cauza norilor”. Abia acum apare copilul din povestea lui Andersen; el este chiar împăratul subcerescului care exclamă: “Un turc!” şi suflă în norul alburiu, urmărind apoi cum sînt duse de vînt ţările cu care avea relaţii de bună vecinătate şi cu care era în război, pe care le rîvnise şi de care nu putea scăpa, în care avea ambasadori în misiune şi din care ambasadorii nu s-au mai întors niciodată, pe semne că vor fi murit demult, în drum spre sau dinspre, cum i se distruge propriul său imperiu, provincie cu provincie, oraş cu oraş, cartier cu cartier, pînă nu rămîne decît o singură semincioară de păpădie care reprezintă curtea imperială în mijlocul căreia un moşneag — seamănă cu Lear — ţine în loc de sceptru o umbrelă de soare, dincolo de orizontul căreia nu a păşit niciodată, şi un cartograf — nu seamănă cu nimeni — ţine o pensulă, mai departe de vîrful căreia nu a călătorit niciodată. Are mînă uşoară...
...nu mai uşoară decît mîna călăului, mare tîmplar al butucului, care ia capul cartografului, nepăsător la ce i se întîmplă şi dacă i se întîmplă lui şi dacă el este cu adevărat cel care este — cum spune tradiţia: “Cine-şi face din nefiinţă cap, şiră-a spinării din viaţă şi coadă din moarte, nu se teme să-l piardă, nici să-şi prindă coada-ntre uşă, cînd iese” —, dintr-o mişcare, tăişul cuţitului despărţindu-l de trunchi ca o fracţie, fără rest. Visul călăului este, însă, împăratul; pe el îl sorb din priviri ochii lui — unul albastru, altul alb, ca două păpădii, cu cele trei hărţi îmbrăcate una peste alta, prima, şi dezbrăcată de tustrele, a doua, înainte totuşi ca împăratul subcerescului să împrăştie norii — care, ori de cîte ori clipesc, decapitează un rege imaginar. De cînd practică acest meşteşug — meseriaş pe cinste, cum scrie la carte: “De ucis, ucide-ntotdeauna cel însărcinat cu uciderea; a ucide-n locul celui însărcinat cu uciderea înseamnă să ciopleşti în locul marelui tîmplar. Dintre cei care cioplesc în locul marelui tîmplar puţini sînt cei care nu-şi rănesc mîinile.” — nu şi-a pătat niciodată mîinile cu sînge nevinovat — scurs pe butuc, revărsîndu-se peste paralelele cercurilor anuale ale trunchiului, intrînd în meridianele urmelor de secure, sîngele desenează hărţi păstoase sau aproape transparente ale unor ţări interioare, ca pentru a-i aminti de caietele sale şcolăreşti, adevărate atlase fanteziste în chinovar şi encre de Chine, de pasiunea lui pentru călătorii (petele de rujeolă de pe obrajii colegului de bancă — viţă împărătească, sînge albastru — erau tot atîtea continente şi arhipelaguri), la care a renunţat pentru totdeauna de dragul literaturii în clipa cînd, lăudîndu-i compunerea, învăţătorul i-a pus în mînă o carte în care citi: “Văzui un trunchi fără de cap, şi-mi pare/ că şi-azi îl văd, şi singur îl văzui/ umblînd şi el ca şi-alţii orişicare./ ţinea de păr în mînă capul lui,/ cum porţi un felinar în mîna vie,/ iar capul ne-a văzut...” —, nu a uitat niciodată să-şi arate respectul cuvenit faţă de cel condamnat la moarte. Din capetele tăiate în tot acest timp ar putea alcătui un alfabet propriu, în care, ţinînd cont de înclinarea balanţei din mîinile legatei la ochi Themis, capetele căzute pe nedrept ar fi vocalele, iar cele căzute pe bună dreptate consoanele, sau poate invers, în tot cazul mesajul fiind unul şi acelaşi, Requiescat in pace! Semnul exclamării seamănă cu Unde-ţi-stau-picioarele-acolo-ţi-va-sta-capul şi nu poate fi decît regele, de dragul căruia călăul şi-a ales meşteşugul de călău, umbră a regelui. De sub poalele umbrelei de soare, împăratul subcerescului îi priveşte cu admiraţie mîinile: “Iată-l pe singurul om al imperiului meu care nu trebuie să dreagă ceea ce a făcut o dată. Mişcările lui sînt precise ca nişte reguli gramaticale. Ultimul retuş, perfect ca o operaţie matematică. Intenţiile duse pînă la capăt. Mîna uşoară...”
...nu mai uşoară decît mîna copilului, unul din cei doi — cartograful şi călăul — mulţi ani înainte, care scrie, aplecat cu tot corpul deasupra caietului, să nu copie colegul de bancă, moştenitorul tronului — pentru care totul s-a hotărît din clipa în care a venit pe lume, după ce i s-a promis cîte-n lună şi-n stele, fără să-l poată ademeni, abia cînd i se turnă cea mai mare minciună dîndu-le crezare şi, vorba din poveste, tăcu şi se născu — o compunere cu tema “Vreau să fiu...”
...nu mai uşoară decît mîna călăului, mare tîmplar al butucului, care ia capul cartografului, nepăsător la ce i se întîmplă şi dacă i se întîmplă lui şi dacă el este cu adevărat cel care este — cum spune tradiţia: “Cine-şi face din nefiinţă cap, şiră-a spinării din viaţă şi coadă din moarte, nu se teme să-l piardă, nici să-şi prindă coada-ntre uşă, cînd iese” —, dintr-o mişcare, tăişul cuţitului despărţindu-l de trunchi ca o fracţie, fără rest. Visul călăului este, însă, împăratul; pe el îl sorb din priviri ochii lui — unul albastru, altul alb, ca două păpădii, cu cele trei hărţi îmbrăcate una peste alta, prima, şi dezbrăcată de tustrele, a doua, înainte totuşi ca împăratul subcerescului să împrăştie norii — care, ori de cîte ori clipesc, decapitează un rege imaginar. De cînd practică acest meşteşug — meseriaş pe cinste, cum scrie la carte: “De ucis, ucide-ntotdeauna cel însărcinat cu uciderea; a ucide-n locul celui însărcinat cu uciderea înseamnă să ciopleşti în locul marelui tîmplar. Dintre cei care cioplesc în locul marelui tîmplar puţini sînt cei care nu-şi rănesc mîinile.” — nu şi-a pătat niciodată mîinile cu sînge nevinovat — scurs pe butuc, revărsîndu-se peste paralelele cercurilor anuale ale trunchiului, intrînd în meridianele urmelor de secure, sîngele desenează hărţi păstoase sau aproape transparente ale unor ţări interioare, ca pentru a-i aminti de caietele sale şcolăreşti, adevărate atlase fanteziste în chinovar şi encre de Chine, de pasiunea lui pentru călătorii (petele de rujeolă de pe obrajii colegului de bancă — viţă împărătească, sînge albastru — erau tot atîtea continente şi arhipelaguri), la care a renunţat pentru totdeauna de dragul literaturii în clipa cînd, lăudîndu-i compunerea, învăţătorul i-a pus în mînă o carte în care citi: “Văzui un trunchi fără de cap, şi-mi pare/ că şi-azi îl văd, şi singur îl văzui/ umblînd şi el ca şi-alţii orişicare./ ţinea de păr în mînă capul lui,/ cum porţi un felinar în mîna vie,/ iar capul ne-a văzut...” —, nu a uitat niciodată să-şi arate respectul cuvenit faţă de cel condamnat la moarte. Din capetele tăiate în tot acest timp ar putea alcătui un alfabet propriu, în care, ţinînd cont de înclinarea balanţei din mîinile legatei la ochi Themis, capetele căzute pe nedrept ar fi vocalele, iar cele căzute pe bună dreptate consoanele, sau poate invers, în tot cazul mesajul fiind unul şi acelaşi, Requiescat in pace! Semnul exclamării seamănă cu Unde-ţi-stau-picioarele-acolo-ţi-va-sta-capul şi nu poate fi decît regele, de dragul căruia călăul şi-a ales meşteşugul de călău, umbră a regelui. De sub poalele umbrelei de soare, împăratul subcerescului îi priveşte cu admiraţie mîinile: “Iată-l pe singurul om al imperiului meu care nu trebuie să dreagă ceea ce a făcut o dată. Mişcările lui sînt precise ca nişte reguli gramaticale. Ultimul retuş, perfect ca o operaţie matematică. Intenţiile duse pînă la capăt. Mîna uşoară...”
...nu mai uşoară decît mîna copilului, unul din cei doi — cartograful şi călăul — mulţi ani înainte, care scrie, aplecat cu tot corpul deasupra caietului, să nu copie colegul de bancă, moştenitorul tronului — pentru care totul s-a hotărît din clipa în care a venit pe lume, după ce i s-a promis cîte-n lună şi-n stele, fără să-l poată ademeni, abia cînd i se turnă cea mai mare minciună dîndu-le crezare şi, vorba din poveste, tăcu şi se născu — o compunere cu tema “Vreau să fiu...”
luni, 8 martie 2010
Studiu de caz: Criticismul junimist: Titu Maiorescu
Bibliografie:
Titu Maiorescu:
În contra direcţiei de astăzi în cultura română, în Critice, ed. Domnica Filimon, Editura Minerva, 1984, p. 127-135
Direcţia nouă în poezia şi proza română, ibid., p. 136-187
Scrierea limbei române, partea IV, în ibid., p. 308-324
Eminescu şi poeziile sale, ibid.
Despre Junimea
Iacob Negruzzi, Dicţionarul Junimei, în Amintiri din «Junimea», Scrieri alese, vol. II, BPT, 1970.
E. Lovinescu: Titu Maiorescu, Editura Minerva, 1972, partea I, cap. XVII, p. 148-172; cap. XX, p. 218-228; partea II, cap. VIII, p. 397-405; cap. XVIII, XIX, p. 486-510
Z. Ornea, «Junimea» şi jumismul, Editura Eminescu, 1975, cap. Între estetica „legislativă“ şi critica „judecătorească“, p. 382-456; cap. Polemici, p. 585-605; 613-651.
Sarcini de lucru:
1. Descrieţi o şedinţă de-a Junimii din perioada ieşeană.
2. Care au fost principalii adversari ai Junimii?
3. În ce constă teoria „formelor fără fond“?
4. Poate fi aplicată această teorie la realităţile din prezent?
5. Care sînt trăsăturile „noii direcţii“?
6. Menţionaţi cîteva din temele „prelecţiunilor populare“
7. Care sînt domeniile de preocupare ale lui Titu Maiorescu şi care este importanţa spiritului critic junimist pentru cultura română?
Evaluare:
– sintetizarea aspectelor principale ale temei
(2 p.: 0 p. dacă nu este realizat criteriul, 1 p. pentru realizarea parţială a criteriului sau 2 p. pentru realizarea în totalitate a criteriului);
– explicaţii / argumente clare şi convingătoare pentru exprimarea unor puncte de vedere proprii faţă de temă
(2 p., acordate pe aceeaşi scală: 0 p., 1 p. sau 2 p.);
– trimiteri adecvate la sursele din manual sau la sursele folosite în prezentarea colegilor (1 p.: 0 p.; 0,5 p. sau 1 p.);
– originalitate în tratarea temei
(1 p.: 0 p.; 0,5 p. sau 1 p.);
– calitatea redactării
(1 p.: 0 p.; 0,5 p. sau 1 p.).
– 3 p. din oficiu.
Titu Maiorescu:
În contra direcţiei de astăzi în cultura română, în Critice, ed. Domnica Filimon, Editura Minerva, 1984, p. 127-135
Direcţia nouă în poezia şi proza română, ibid., p. 136-187
Scrierea limbei române, partea IV, în ibid., p. 308-324
Eminescu şi poeziile sale, ibid.
Despre Junimea
Iacob Negruzzi, Dicţionarul Junimei, în Amintiri din «Junimea», Scrieri alese, vol. II, BPT, 1970.
E. Lovinescu: Titu Maiorescu, Editura Minerva, 1972, partea I, cap. XVII, p. 148-172; cap. XX, p. 218-228; partea II, cap. VIII, p. 397-405; cap. XVIII, XIX, p. 486-510
Z. Ornea, «Junimea» şi jumismul, Editura Eminescu, 1975, cap. Între estetica „legislativă“ şi critica „judecătorească“, p. 382-456; cap. Polemici, p. 585-605; 613-651.
Sarcini de lucru:
1. Descrieţi o şedinţă de-a Junimii din perioada ieşeană.
2. Care au fost principalii adversari ai Junimii?
3. În ce constă teoria „formelor fără fond“?
4. Poate fi aplicată această teorie la realităţile din prezent?
5. Care sînt trăsăturile „noii direcţii“?
6. Menţionaţi cîteva din temele „prelecţiunilor populare“
7. Care sînt domeniile de preocupare ale lui Titu Maiorescu şi care este importanţa spiritului critic junimist pentru cultura română?
Evaluare:
– sintetizarea aspectelor principale ale temei
(2 p.: 0 p. dacă nu este realizat criteriul, 1 p. pentru realizarea parţială a criteriului sau 2 p. pentru realizarea în totalitate a criteriului);
– explicaţii / argumente clare şi convingătoare pentru exprimarea unor puncte de vedere proprii faţă de temă
(2 p., acordate pe aceeaşi scală: 0 p., 1 p. sau 2 p.);
– trimiteri adecvate la sursele din manual sau la sursele folosite în prezentarea colegilor (1 p.: 0 p.; 0,5 p. sau 1 p.);
– originalitate în tratarea temei
(1 p.: 0 p.; 0,5 p. sau 1 p.);
– calitatea redactării
(1 p.: 0 p.; 0,5 p. sau 1 p.).
– 3 p. din oficiu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)